Prietenia, elixirul veșniciei.
Cu toate că singurătatea poate avea beneficiile ei și uneori este pusă la loc de cinste prin prisma religiei, vezi trimiterile către pustnici, totuși nu prea suntem făcuți pentru a fi ființe solitare, chiar dacă planul inițial al divinității era o eternitate în grădină, fără acces la mere. Numeroase cercetări scot în evidență faptul că singurătatea este o haină destul de grea, care din păcate nu ne ține de frig ci doar provoacă anxietăți și depresii, având chiar un rol, și nu secundar, în filmul “Prietenia, elixirul veșniciei”, bineînțeles fără pretenții la Oscar.
Altfel spus, dacă ne dorim o viață mai lungă și mai împlinită trebuie să acordăm o atenție sporită relaților sociale. Că tot suntem în era digitală, iar aparent cam toți avem amici cu sutele, cel puțin pe rețelele de socializare, vestea bună este că ne sunt suficienți doar 4 sau 5 prieteni, condiția este să fie destul de palpabili și să-ți răspundă prin cuvinte și atingeri și nu prescurtări și emoticoane.
Ideea este să nu ne oprim în a cunoaște oameni noi, în a frecventa locuri unde îi putem găsi: biblioteci, cafenele, săli de sport, să nu-i uităm pe cei vechi, că doar nu este complicat să punem mâna pe telefon și să întrebăm de sănătate, să cultivăm ideea de prietenie și să o valorizăm cum se cuvine.
Credeți-mă pe cuvânt, pentru că la asfințit toți vom căuta o privire familiară, un zâmbet înțelegător, o strângere caldă de mână și o poveste picantă din trecut, alături de niște oameni care te pot citi dintr-o singură privire.
Vă mulțumesc, psih Daniel Popescu