MITOLOGIA RELATIILOR
“- Nu am vazut nici o relatie care sa mearga. Ma uit in jur si vad probleme in fiecare cuplu. Ma uit la familia mea, la prietenii mei, la necunoscuti, totul este la fel. Arata-mi o relatie care functioneaza.”
Relatiile interumane sunt un teren fundamental minat. Un teren plin de trairi si discutii pe care il abordezi intai cu incredere si perseverenta, dar iti pierzi in timp energia si implicarea, riscand sa ajungi in final la o explozie nedorita. Concluzia? Nu comunicam eficient, nu ne potrivim, nu avem aceleasi scopuri si directii in viata, nu ne potrivim sexual. Esecul relatiilor nu trebuie tratat simptomatic. Concluziile trase in momentul de conflict, nu sunt altceva decat analize ale simptomelor unor cauze determinante. In genere, aceste cauze sunt mult sub proportia reactiei si pot fi eliminate.
Articolul acesta nu se adreseaza doar oamenilor care AU ALES la un moment dat ca doresc sa fie parte dintr-o relatie romantica, si care doresc in continuare sa ia in considerare faptul ca relatiile inter umane pot functiona armonios si complementar, ci si oamenilor care doresc sa elucideze fatalitatea statisticii mondene a succesului si esecului relatiilor romantice in general.
Mitul 1: INTERPRETARI SI ASTEPTARI
Modul in care ne alegem partenerul in viata este de multe ori determinat de niste biasuri personale: alegem o persoana care consideram ca ne seamana, alegem pe cineva care ne complementeaza, alegem pe cineva pentru ca ne plac cum sunt, cum gandesc, cum arata, cum ne facem sa simtim. Uneori alegem partenerul pentru ca vedem in el un potential de a devenii ceva mai mult, ceva mai bun, ceva diferit.
Un start bun in alegerea partenerului este sa il alegem nu pentru ceea ce este, deoarece oamenii se modifica in timp atat ca si caracteristici fizice, emotionale, cat si ca idealuri si comportament si nu pentru ceea ce vrem noi sa fie. Sa ne preocupa mai mult modul in care el isi vede evolutia, felul in care creste si se transforma. Nu ceea ce este, nu ceea ce vrem noi sa fie, ci ceea ce vor ei sa fie in viata. Cel mai specific determinant al carasteristicilor umane este ceea ce vrem sa devenim in viata. Omul “perfect” trebuie sa fie un ideal propriu, nu idealul partenerului nostru. Partenerul, tebuie sa ne iubeasca pentru ceea ce vrem sa devenim, pentru modul in care ajungem acolo. Fiecare incepe experienta de viata ca novice, fara multe cunostinte si experiente, exact in acelasi mod incepem si o relatie inter umana. Sa-i dam ca atare, sansa de reusita.
Mitul 2: JUMATATEA TA
O relatie nu este un surogat de singuratate.
Un partener nu este un om care ne copleteaza lipsurile. Este un om care ne COMPLEMENEAZA, mai pe scurt, nu ne umple un gol, ci ne da ceva in plus.
A fi parte dintr-o relatie nu schimba conditia umana. Vom avea aceleasi temeri, aceleasi nesigurante reale, aceleasi incertitudini, aceeasi singuratate interioara in momentele noastre melancolice. De multe ori, la aparitia sentimentului de singuratete, oamenii tind sa place in cautarea altui partener care sa umple acel gol, sa ii completeze.
Acel gol nu este esecul relatiei, este o caracteristica a conditiei umane, tranzitorie si repetabila, independent de persoana care ne este alaturi.
Mitul 3: EU NU MERIT ASA CEVA
- Lupta pentru suprematie:
In general unul dintre conflictele principale dintre doi parteneri se contureaza in jurul unui subiect de conexiune romantica intre cei doi parteneri. Barbatii in general participa mai putin la aceasta conexiune, femeile participa mai intens, ca atare, se porneste din start pe un plan de dezechilibru din punct de vedere al armoniei relatiei. Unde decidem cine da mai mult si cine da mai putin? Trebuie sa fie aceasta o decizie de cuplu? Aici secretul este flezibilitatea si intelegerea. In momentul in care ne-am implicat emotional intr-o relatie, contabilizarea emotiilor celuilalt este un factor care trebuie eliminat din start.
Cum se elimina. Simplu. Prin intrebari directe, cu scop absolut informativ, si nu cu scop conflictual, de genul:” Mi se pare ca te implici mai putin emotional. Eu as vrea sa stau langa tine, iar tu parca ma eviti. Asa este?” Avand in vedere ca partenerul nostru ( in situatia in care aceasta intrebare este necesara), evident are un alt mod de abordare al situatiei, este important sa nu existe asteptari referitor la modul de raspuns, si sa intelegem ca un simplu” Nu este asa, doar ti se pare”, reflecta in totalitate realitatea situatiei. Oamenii au nevoie uneori de mai mult, uneori de mai putin spatiu personal. Ofera-l , sau cere-l, se poate rezolva fara a lua turnuri dramatice.
Consumerismul romantic si sexual:
Daca noi credem ca nu suntem influentati de factori sociali economici , trebuie sa ne scoatem capul din nisip. Aproape toate obiectele cu care intram in contact, au certificate de garantie, chiar daca nu se strica niciodata, exista progres tehnologic, in cativa ani, suntem fortati de imprejurari, sau doar determinati de trenduri, sa inlocuim obiectele pe care le detinem. Chiar si la menajeria din Super marchet, poti returna in teren de treizeci de zile animalul adoptat.
Scolile ne invata sa vrem mai mult, tehnologia ne invata sa vrem mai mult, consumarismul ne invata sa vrem mai mult . Suntem conditionati in a cauta ceva mai mult in exterior, si a nu fructifica si dezvolta ceea ce avem. Este un principiu economic simplu. Daca fiecare om ar reusii sa imbunatateasca ceea ce are deja, nu ar mai exista cerere si oferta. Suntem ca atare conditionati sa gandim ca ceea ce este mai bun, mai rapid, mai vanjos, mai frumos, si net superior, inca nu ne apartine, ca atare trebuie cautat la surse independente de realitatea noastra actuala.
Relatia noastra are subliminal, certificat de garantie, si avem tendiinta de a incerca sa o inlocuim si inbunatatim cu aport extern, in loc sa ii permitem individului de langa noi sa progreseze, sa se transforme, in loc sa inovam si sa progresam in propria relatie. Relatia de pe raft este mereu frumos ambalata, in cutii fara colturi tocite, si miroase a nou. Pentru ca relatia proprie sa ajunga din nou asa( asta in cazul in care trebuie…deoarece acest factor nu este o necesitate); este nevoie de efort. Renuntand la intentia de a progresa in propria relatie paradoxal, ne determina sa renuntam la noi. A depune un effort , inspre indeplinirea oricarui ideal, alegand drumuri si modalitati complexe, evitand “ the easy button”, este o modalitate prin care noi, ca oameni , progresam.
Ego Ego EGO:
Adesea, motivatia intrinseca se confunda cu alintarea egoului. Acest copil incapatanat care se protejeaza in continuare de raul care poate sa apara din exterior , ne conduce de multe ori in relatie. Copilul nostru este rautacios, are replici acide, vrea sa castige orice batalie verbala, il impinge pe celalat inainte de a fi el impins. E timpul sa ne disciplinam copilul interior. Cum? NU prin pedepse si repercursiuni, ci prin exercitiu. Un exercitiu de interactiune pozitiva. In loc de critica, exerseaza gratitudinea, in loc de razbunare, exerseaza iertarea, in loc de castig, uneori renunta la lupta pur si simplu…umanizeaza-l pe celalat. Uita-te la partenerul tau ca la un egal. Un om care are o experienta impreuna cu tine. Cu emotii, cu vulnerabilitati, cu bune si cu rele. Trimite-ti “copilul “la joaca , nu la razboi.
Mitul 4: IUBIREA DE SINE
INTERPRETARE SI APLICATII
EVIDENT TREBUIE SA TE IUBESTI PE TINE,INSA O RELATIE IMPLICA A IUBII SI PE ALTCINEVA
Nu stim sa iubim. Nu ne nastem cu niste cunostiinte complexe si complet altruiste, pe care le utilizam tot restul vietii in mod echitabil pentru toti. Noi invatam sa iubim din prima secunda de viata, si de multe ori, invatam de la oameni, la fel de imperfecti ca si noi, cu parti bune, cu parti rele, cu metodologii care uneori ne sunt aplicabile alteori nu. Invatam sa iubim pe intraga durata a vietii.
Este extrem de important sa reusim sa ii iubim pe ceilalti pentru ei insisi, nu pentru ceea ce consideram ca meritam noi. In momentul in care iubim, avem reactii care ne par acceptabile si necesare.
Una dintre reactiile acestea este ca incercam sa ne iubim mereu pe noi cel mai mult, apoi pe ceilalti, o alta reactie pe care o are un parinte atunci cand un copil se naste intr-o relatie, este ca incepe sa iubeasca copilul mult mai mult decat iubeste partenerul care a ajutat la nasterea acestui copil. Copiii nu ar trebui sa devina mai importanti decat relatia de cuplu ( asta nu inseamna ca trebuie sa fie mai putin importanti). Ambele aspecte ale familiei : copiii si relatia de cuplu , au o egala importanta. In acelasi timp, sa ne iubim pe noi insine, este exact la fel de important ca si faptul ca trebuie sa invatam sa ii iubim si pe ceilalti oameni care fac parte din viata si relatiile noastre.
Realitatea: FRICA, RUSINE, EMPATIE
Frica este o caracteristica ce ne insoteste de-a lungul tuturor relatiilor. Partenerul nostru prin valoarea sa emotionala, devine un real pericol. Fie ca vorbim despre iubitul nostru, copilul nostru, cainele preferat, relatiile noastre sunt partonate de o frica absoluta. Frica de a pierde ceea ce iubim. Cum ne infrangem aceasta frica? Simplu. Ancorandu-ne in realitate si dandu-ne seama de faptul ca vom face fata tragediei, in momentul in care aceasta se intampla, si doar daca aceasta se intampla. Faptul ca ne pregatim constant de caderea drobului de sare nu este constructiv. Chiar daca mutam leaganul, sau eliminam drobul de sare, vor intervenii mereu alte potentiale pericole. Solutia: trecem apa cand ajungem la ea. Uneori gasim un pod, alteori nu, dar mai intotdeuna ajungem pe malul opus.
Rusinea se lipeste de noi ca un scai din primii ani de viata. Daca sunteti parinti robabil va recunoasteti in urmatoarea remarca: “ Toti cei din jur se uita la tine acum.” Fara sa vrem, ne transformam in cei care sadesc rusinea in copii nostrii. Le prezentam societatea ca un ochi critic care ii scrutinizeaza atunci cand gresesc. Ii invatam sa le fie rusine de corpul lor, de gandurile lor, de atitudinile si comportamentele lor. Daca reusim sa schimbam acest lucru, le vom da sansa de a avea relatii mult mai putin incarcate de emotie negativa.
Va propun un exercitiu. Fiti pentru o saptamana propriul parinte. Urmariti modul in care va analizati reactiile, modul in care reactionati la voi insiva in momentul in care gresiti, spuneti ceva neadecvat, etc. Modul in care sunteti propriul cenzor, modul in care ne iertam si ne toleram, este un indicator foarte puternic al capacitatii noastre de a interactiona cu cei din jurul nostru. Ne este frica de ceea ce spun ceilalti? Atunci probabil ca impartim aceasta frica in jurul nostru cu generozitate. Sa scapam de aceasta frica si rusine, exersandu-ne empatia.
Empatia este dificil de invatat, empatia este un sentiment care are nevoie de foarte mult effort constient de a renunta la asteptari din partea celor din jur. Empatia nu este simultana, ea este in general intermitenta si necesita un proces de exercitiu coplex si de durata, pentru a reusii sa devina parte din caracterul unui om. Avanad in vedere ca empatia este atat de greu de obtinut si mentinut, ne putem imagina cat de dificil este ca empatia, sa fie o parte activa, un component prezent la ambii parteneri. Dificil? Poate ca da, pe plan personal este dificil sa devenim empatici.
Empatia presupune renuntarea la sine. Dar nu o renuntare la sine completa, ci o renuntare la “ ceea ce ni se cuvine”, renuntarea la frica de abandon, renuntarea la frica de a pierde o competitie cu partenerul nostru, renuntarea la ceea ce vrem sa primim, ceea ce universul ne datoreaza.
A reusi sa fim empatici poate ca este dificil pentru inceput, dar odata ce identificam acest sentiment, totul devine simplu. A aduce empatia intr-o relatie necesita un simplu gest. Fii TU empatic. Fa TU primul pas, iar partenerul tau, iti va urma exemplul.
Atunci cand nu primesti ceea ce iti este frica sa ceri, ofera ceea ce vrei, iar sansa de a primii acel ceva intr-un mod natural , creste.
