Rețetă și nu de slăbit!.
Deși nu sunt adeptul recomandărilor de genul 5 (cinci) pași către fericire sau de ce nu, 3 (trei), că poate e mai pragmatic așa, am să încerc totuși să scriu o altfel de rețetă, o rețetă care nu va avea pretenția de a vă vindeca sau de a vă promite iluminarea sau adevărul suprem, concentrat în cubulețe, exact ca o zeamă de pui cu tăieței. Nu! Voi încerca doar să aștern câteva recomandări, de bun simț și la îndemâna oricui, pentru a aduce un strop cu gust de fericire și armonie în apa pusă la fiert numită generic familie și cu arome de părinți responsabili.
Primul ingredient: respectul reciproc. Surprinzător, nu?! Faptul că dacă vrem ca cei din jur să ne asculte, de la rugăminți până la dorințe, este destul de clar că trebuie, la rândul nostru, să respectăm același lucru și la ceilalți.
Următorul ingredient, aș îndrăzni să sugerez acceptarea, a noastră în primul rând și apoi a celorlalți, așa cum sunt, cu bune, cu rele, fără comparații cu nu-știu-ce arome din oala cealaltă care numai în capul nostru perfecționist pare să fie mirodenia minune, uitând că avem un aport substanțial cu bază genetică la ce învârtim la noi în supă..
Și ca să mă încadrez în 3 ingrediente (pași dacă vreți), aș încheia cu aroma cea mai de preț a noastră…TIMPUL- indicat a fi împrăștiat cu generozitate celor dragi, pe cât posibil nediluat de arome efemere, adică pur și de calitate, plin de înțelegere, toleranță, căldură, zâmbete și multe îmbrâțișări cu iz de ”te iubesc”…
Poftă bună!
Vă mulțumesc al dvs psiholog Daniel Popescu
